luni, 8 septembrie 2014

LA MULTI ANI SI SANATATE !


Naşterea Maicii Domnului

Prezentare de  catre Preot Mihai-Adrian Şerban | 2014-09-08
Biserica Ortodoxă prăznuieşte în data de 8 septembrie Naşterea Fecioarei Maria. Este una din cele patru sărbători mari închinate Maicii Domnului Iisus Hristos. Alături de Buna Vestire, 25 martie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, 21 noiembrie şi Adormirea Maicii Domnului, 15 august, această sărbătoare are o vechime de peste 15 veacuri şi jumătate.

Odată cu începerea anului bisericesc, la 1 septembrie, Biserica a vrut încă din primele zile să pună în lumină sfinţenia Maicii Domnului. Ziua de astăzi este numită în popor Sfântă Mărie Mică. Fecioara Maria avea să fie chemată şi aleasă ca din ea şi de la Dumnezeu-Duhul Sfânt să se nască şi să se întrupeze, ca om, Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.

Rugăciunea lui Ioachim şi Ana

Din Sfânta Tradiţie ştim că părinţii Maicii Sfinte se numeau Ioachim şi Ana. Ioachim se trăgea din neamul marelui rege David, iar Ana din seminţia arhiereului Aaron. Au trăit o viaţă întreagă în Nazaretul Galileii, fiind oameni drepţi în faţa lui Dumnezeu, respectaţi de către toţi aceia care îi cunoşteau pentru cinstea, evlavia, bunătatea şi omenia lor. Ei îşi duceau viaţa într-o perfectă armonie. Ei aveau însă o mare mâhnire. Erau foarte înaintaţi în vârstă şi nu aveau nici un copil. După credinţa evreilor, cei care nu aveau copii erau consideraţi neplăcuţi şi nevrednici în faţa lui Dumnezeu. Lipsa copiilor avea o profundă semnificaţie religioasă şi morală. Tradiţia mărturiseşte că odată dreptul Ioachim vrând să aducă jertfă la templul din Ierusalim, aceasta i-a fost refuzată de către marele preot Isahar tocmai pentru faptul că nu avea copii. Cu cât înaintau mai mult în vârstă, bătrânii Ioachim şi Ana se rugau tot mai stăruitor şi cereau neîncetat mila lui Dumnezeu. Cu toate că după rânduiala firii nu mai puteau avea copii, nici o clipă nu au renunţat, ci s-au rugat cu lacrimi Creatorului să ridice pedepsa şi ocara la care erau supuşi de către ceilalţi oameni. Pentru aceasta, Ioachim a petrecut 40 zile în post şi rugăciune retras în pustie. Aceleaşi lacrimi pline de amărăciune a vărsat şi bătrâna Ana, care se ruga şi ea lui Dumnezeu să o învrednicească să devină mamă. Pe când se afla în grădină, Sfintei Ana i s-a arătat un înger al lui Dumnezeu care i-a spus: „Ana, toate rugăciunile au străbătut cerul şi lacrimile tale au ajuns până la Dumnezeu. Îndurarea Lui s-a pogorât asupra Ta, căci ai să fii mamă şi vei naşte pe aceea care va aduce mântuirea tuturor. Aceasta se va numi Maria, adică cea frumoasă, cea plăcută sau Doamna şi Stăpâna noastră, a tuturor.

Naşterea Mariei

Rugăciunile fierbinţi şi lacrimile nu au rămas fără ecou şi astfel cei doi bătrâni au făcut legământ în faţa lui Dumnezeu că dacă Acesta se va îndura de ei şi le va dărui un copil, îl vor duce la templul din Ierusalim. Sfânta Ana devine mamă, naşte o fetiţă căreia îi pune numele Maria. Venirea ei pe lume a fost un adevărat dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu. Aşa cum au făgăduit, la vârsta de trei ani, părinţii Ioachim şi Ana închină templului din Ierusalim pe fetiţa lor Maria. În acea zi, la templu slujea şi ruda lor Zaharia, care o aduce pe Maria în Sfânta Sfintelor, locul în care intra arhiereul doar o dată în an. Aici Maica Fiului lui Dumnezeu rămâne, sub îngrijirea unor femei aflate în slujba templului, până la împlinirea vârstei de 15 ani. La această vârstă este nevoită să părăsească templul şi să se întoarcă în Nazaret, rămânând în prejma casei Domnului. Pentru a fi ferită de orice bănuială sau orice vorbă nesocotită, Sfânta Fecioară Maria este încredinţată, după cum mărturisesc şi Sfintele Scripturi, lui Iosif. El era un bătrân plin de credinţă, înţelept, din neamul lui David şi cu o viaţă foarte curată. Acesta îi permite Mariei să se pregătească pentru marea ei chemare şi misiune sfântă, de care nu se învrednicise nici o femeie până atunci, întruparea în pântecele sale şi naşterea în chip minunat a Fiului lui Dumnezeu.

Misiunea dumnezeiască şi chemarea sfântă de care s-a învrednicit Fecioara Maria constituie cel mai de seamă eveniment din întreaga sa viaţă şi are o deosebită importanţă în doctrina Bisericii. După ce naşte pe Hristos, Salvatorul omenirii, viaţa Fecioarei se desfăşoară în strânsă legătura cu activitatea şi viaţa lui Iisus. Din clipa naşterii şi până la Înălţare, Ea este prezentă la toate evenimentele şi momentele legate de Mântuitorul. Îşi urmează Fiul îndeaproape la toate actele săvârşite de El. Participă la prima minune, la nunta din Cana Galileii, a fost de faţă la rostirea predicii de pe munte, L-a văzut tămăduind bolnavii, vindecând paralitici şi demonizaţi, potolind furtuna pe mare şi înmulţind pâinile. S-a bucurat pentru toate, dar s-a întristat şi a suferit, cum numai o adevărată mamă ştie şi poate să sufere. Frântă de durere, Sfânta Maria a privit neputincioasă cum Fiul său este condamnat la moarte şi răstignit între doi tâlhari.

Maica Spirituală a omenirii

Prin naşterea Maicii Domnului, peretele vrajbei s-a rupt, a început să se cutremure, iar proorocii s-au bucurat văzându-şi împlinite profeţiile lor. Pentru această cinste, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria a primit din partea Bisericii o cinstire şi o preţuire cu totul diferite, mai presus decât cele date heruvimilor şi serafimilor, mai presus decât cele date mucenicilor, martirilor sau tuturor celorlaţi sfinţi. Se poate vedea din bogatul cult presărat cu felurite şi bogate tropare, cântări, acatiste, axioane, prohodiri pline de conţinut dogmatic şi învăţătură, dragostea noastră neţărmurită, a oamenilor, pentru Maica Domnului.

Viaţa şi persoana Născătoarei de Dumnezeu au inspirat cu frumuseţi de negrăit folclorul multor popoare creştine, au inspirat mari artişti ai lumii, poeţi, muzicieni, scupltori, pictori, care au imortalizat-o, au cântat-o în lucrările şi operele lor, aducând sublim prinos de preţuire şi cinstire.

Ridicând rugăciuni către Sfânta Fecioară să ne înalţăm sufletele cerându-i ajutorul sfinţitor şi grabnic folositor.

Tradiţii de Sfântă Mărie Mică

Fecioara Maria este cea mai îndrăgită „divinitate” a neamului omenesc, fiind invocată astăzi de fete pentru grăbirea căsătoriei, pentru uşurarea naşterii şi de păgubiţi pentru prinderea hoţilor. Din această zi plantele de leac îşi pierd puterea tămăduitoare, iar apele se răcesc. Gospodinele împart struguri şi prune pentru sufletele celor adormiţi. De ziua Sfintei Fecioare Maria se obişnuieşte ca în casele creştinilor să ardă candela toată ziua. În această zi nu se munceşte, dar după 8 septembrie se adună recolta de pe câmpuri.