Naşterea Maicii Domnului
Prezentare de catre Preot Mihai-Adrian Şerban | 2014-09-08
Biserica Ortodoxă prăznuieşte în data de 8 septembrie Naşterea Fecioarei
Maria. Este una din cele patru sărbători mari închinate Maicii Domnului Iisus
Hristos. Alături de Buna Vestire, 25 martie, Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului, 21 noiembrie şi Adormirea Maicii Domnului, 15 august, această
sărbătoare are o vechime de peste 15 veacuri şi jumătate.
Odată cu începerea anului bisericesc, la 1 septembrie, Biserica a vrut încă
din primele zile să pună în lumină sfinţenia Maicii Domnului. Ziua de astăzi
este numită în popor Sfântă Mărie Mică. Fecioara Maria avea să fie chemată şi
aleasă ca din ea şi de la Dumnezeu-Duhul Sfânt să se nască şi să se întrupeze,
ca om, Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.
Rugăciunea lui Ioachim şi Ana
Din Sfânta Tradiţie ştim că părinţii Maicii Sfinte se numeau Ioachim şi
Ana. Ioachim se trăgea din neamul marelui rege David, iar Ana din seminţia
arhiereului Aaron. Au trăit o viaţă întreagă în Nazaretul Galileii, fiind
oameni drepţi în faţa lui Dumnezeu, respectaţi de către toţi aceia care îi
cunoşteau pentru cinstea, evlavia, bunătatea şi omenia lor. Ei îşi duceau viaţa
într-o perfectă armonie. Ei aveau însă o mare mâhnire. Erau foarte înaintaţi în
vârstă şi nu aveau nici un copil. După credinţa evreilor, cei care nu aveau
copii erau consideraţi neplăcuţi şi nevrednici în faţa lui Dumnezeu. Lipsa
copiilor avea o profundă semnificaţie religioasă şi morală. Tradiţia
mărturiseşte că odată dreptul Ioachim vrând să aducă jertfă la templul din
Ierusalim, aceasta i-a fost refuzată de către marele preot Isahar tocmai pentru
faptul că nu avea copii. Cu cât înaintau mai mult în vârstă, bătrânii Ioachim
şi Ana se rugau tot mai stăruitor şi cereau neîncetat mila lui Dumnezeu. Cu
toate că după rânduiala firii nu mai puteau avea copii, nici o clipă nu au
renunţat, ci s-au rugat cu lacrimi Creatorului să ridice pedepsa şi ocara la
care erau supuşi de către ceilalţi oameni. Pentru aceasta, Ioachim a petrecut
40 zile în post şi rugăciune retras în pustie. Aceleaşi lacrimi pline de
amărăciune a vărsat şi bătrâna Ana, care se ruga şi ea lui Dumnezeu să o
învrednicească să devină mamă. Pe când se afla în grădină, Sfintei Ana i s-a arătat
un înger al lui Dumnezeu care i-a spus: „Ana, toate rugăciunile au străbătut
cerul şi lacrimile tale au ajuns până la Dumnezeu. Îndurarea Lui s-a pogorât
asupra Ta, căci ai să fii mamă şi vei naşte pe aceea care va aduce mântuirea
tuturor. Aceasta se va numi Maria, adică cea frumoasă, cea plăcută sau Doamna
şi Stăpâna noastră, a tuturor.
Naşterea Mariei
Rugăciunile fierbinţi şi lacrimile nu au rămas fără ecou şi astfel cei doi
bătrâni au făcut legământ în faţa lui Dumnezeu că dacă Acesta se va îndura de
ei şi le va dărui un copil, îl vor duce la templul din Ierusalim. Sfânta Ana
devine mamă, naşte o fetiţă căreia îi pune numele Maria. Venirea ei pe lume a
fost un adevărat dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu. Aşa cum au făgăduit, la
vârsta de trei ani, părinţii Ioachim şi Ana închină templului din Ierusalim pe
fetiţa lor Maria. În acea zi, la templu slujea şi ruda lor Zaharia, care o
aduce pe Maria în Sfânta Sfintelor, locul în care intra arhiereul doar o dată
în an. Aici Maica Fiului lui Dumnezeu rămâne, sub îngrijirea unor femei aflate
în slujba templului, până la împlinirea vârstei de 15 ani. La această vârstă
este nevoită să părăsească templul şi să se întoarcă în Nazaret, rămânând în
prejma casei Domnului. Pentru a fi ferită de orice bănuială sau orice vorbă
nesocotită, Sfânta Fecioară Maria este încredinţată, după cum mărturisesc şi
Sfintele Scripturi, lui Iosif. El era un bătrân plin de credinţă, înţelept, din
neamul lui David şi cu o viaţă foarte curată. Acesta îi permite Mariei să se
pregătească pentru marea ei chemare şi misiune sfântă, de care nu se
învrednicise nici o femeie până atunci, întruparea în pântecele sale şi
naşterea în chip minunat a Fiului lui Dumnezeu.
Misiunea dumnezeiască şi chemarea sfântă de care s-a învrednicit Fecioara
Maria constituie cel mai de seamă eveniment din întreaga sa viaţă şi are o
deosebită importanţă în doctrina Bisericii. După ce naşte pe Hristos,
Salvatorul omenirii, viaţa Fecioarei se desfăşoară în strânsă legătura cu
activitatea şi viaţa lui Iisus. Din clipa naşterii şi până la Înălţare, Ea este
prezentă la toate evenimentele şi momentele legate de Mântuitorul. Îşi urmează
Fiul îndeaproape la toate actele săvârşite de El. Participă la prima minune, la
nunta din Cana Galileii, a fost de faţă la rostirea predicii de pe munte, L-a
văzut tămăduind bolnavii, vindecând paralitici şi demonizaţi, potolind furtuna
pe mare şi înmulţind pâinile. S-a bucurat pentru toate, dar s-a întristat şi a
suferit, cum numai o adevărată mamă ştie şi poate să sufere. Frântă de durere, Sfânta
Maria a privit neputincioasă cum Fiul său este condamnat la moarte şi răstignit
între doi tâlhari.
Maica Spirituală a omenirii
Prin naşterea Maicii Domnului, peretele vrajbei s-a rupt, a început să se
cutremure, iar proorocii s-au bucurat văzându-şi împlinite profeţiile lor.
Pentru această cinste, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară
Maria a primit din partea Bisericii o cinstire şi o preţuire cu totul diferite,
mai presus decât cele date heruvimilor şi serafimilor, mai presus decât cele
date mucenicilor, martirilor sau tuturor celorlaţi sfinţi. Se poate vedea din
bogatul cult presărat cu felurite şi bogate tropare, cântări, acatiste,
axioane, prohodiri pline de conţinut dogmatic şi învăţătură, dragostea noastră
neţărmurită, a oamenilor, pentru Maica Domnului.
Viaţa şi persoana Născătoarei de Dumnezeu au inspirat cu frumuseţi de
negrăit folclorul multor popoare creştine, au inspirat mari artişti ai lumii,
poeţi, muzicieni, scupltori, pictori, care au imortalizat-o, au cântat-o în
lucrările şi operele lor, aducând sublim prinos de preţuire şi cinstire.
Ridicând rugăciuni către Sfânta Fecioară să ne înalţăm sufletele cerându-i
ajutorul sfinţitor şi grabnic folositor.
Tradiţii de Sfântă Mărie Mică
Fecioara Maria este cea mai îndrăgită „divinitate” a neamului omenesc,
fiind invocată astăzi de fete pentru grăbirea căsătoriei, pentru uşurarea
naşterii şi de păgubiţi pentru prinderea hoţilor. Din această zi plantele de
leac îşi pierd puterea tămăduitoare, iar apele se răcesc. Gospodinele împart
struguri şi prune pentru sufletele celor adormiţi. De ziua Sfintei Fecioare
Maria se obişnuieşte ca în casele creştinilor să ardă candela toată ziua. În
această zi nu se munceşte, dar după 8 septembrie se adună recolta de pe
câmpuri.
